Întreg teritoriul comunei Crucea este plasat în nordul podişului Dorobanţu, în partea centrală a Dobrogei.

Comuna Crucea se învecinează:

  • la Nord – cu localităţile: Horia, Cloşca şi Tichileşti
  • la Sud – cu localităţile: Dorobanţu şi Ţepes-Vodă
  • la Est – cu localităţile: Pantelimon, Runcu şi Vulturu
  • la Vest – cu localităţile Capidava şi Dunărea.

Suprafaţa comunei este de 24.374 ha din care 929,111 ha sunt ocupate de intravilanul celor 6 localităţi componente ale comunei. Comuna Crucea este comună de gradul II, conform Legii 351/2001 privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului naţional Secţiunea IV şi se compune din şase localităţi:

  • Crucea satul de reşedinţă al comunei, amplasat aproximativ în centrul teritoriului comunei;
  • Gălbiori, amplasat la 6 km în partea de Sud a satului Crucea;
  • Băltăgeşti, amplasat la 8 km în partea de Vest a satului de reşedinţă;
  • Stupina, amplasat la o distanta de 6 km în partea de Nord a satului Crucea;
  • Crişan amplasat la o distanta de 9 km în partea de Nord – Est a satului Crucea
  • Şiriu amplasat la 13 km în partea de Nord – Est de satul de centru al comunei.

Evaluarea capitalului natural

Comuna Crucea este o zona liniştită, curată din punct de vedere ecologic, dar mai ales spectaculoasă pentru peisajul dobrogean prin varietatea reliefului şi a elementelor naturale. Din punct de vedere geomorfologic, suprafaţa teritoriului comunei Crucea aparţine Podişului Prebalcanic, individualizându-se ca Podişul Dobrogean.

Podişul Dobrogean este un podiş tabular, cu interfluvii larg vălurite şi plane, cu înălţimi medii cuprinse între 100m şi 200m, care se termină printr-un abrupt către Dunăre şi mare. Relieful major are un pregnant caracter de abrazioplană (terasa de abraziune) acoperit de un strat destul de jos de loess. Această terasă de abraziune coboară în trepte spre SV, trepte constituite dintr-o serie de interfluvii separate de o reţea hidrografică intermitentă, cu versanţi asimetrici, prelungi. Pantele sunt în general domoale, dar în zonele unde eroziunea de adâncime este accentuata, pantele pot depăşi 20-25%.

In zonele satelor Băltăgeşti şi Gălbiori, datorită acţiunii de dezagregare mecanică, materialele aluviale rezultate au fost îndepărtate prin procesul de denudaţie, apărând şisturile verzi paleozoice şi calcarele jurasice, dând naştere la ceea ce, local, se numesc colţane.
Tot sub formă de colţane apar şisturile verzi la suprafaţă, pe linia de obârşie a văilor sau în versanţii abrupţi a unor vai.

Vegetaţia şi fauna

Flora spontană a acestei regiuni de stepă aridă este reprezentată prin plante ierboase, în care domină familia gramineelor. Vegetaţia lemnoasă este slab reprezentată prin câteva specii de arbuşti care, se întâlnesc în pâlcuri mici în locurile mai umede şi mai adăpostite. Astfel cele mai reprezentative specii ale florei spontane sunt:

  • Antropogen ischemuni
  • Poa bolboasa
  • Festuca sulcata
  • Festuca pseudovina
  • Setaria viridis
  • Papaver somniferum
  • Rubus cesius

Clima

Din acest punct de vedere teritoriul comunei Crucea se caracterizează printr-un climat temperat-continental. Temperatura medie anuala variază intre 10,8 grade C, pentru zonele satelor Băltăgeşti şi Gălbiori şi 11,4 grade C pentru zona satului Crucea. Temperatura maxima absolută a fost de 41 grade C iar minima absoluta de minus 24 grade C.

Cantitatea medie lunară cea mai ridicată de precipitaţii atmosferice se înregistrează la majoritatea posturilor pluviometrice în luna iunie şi variază intre 30-45 mm în zona litorala şi 60-65 mm în extremitatea sud-vestica a Dobrogei. În timpul anului nu se constată o variaţie sezonieră a precipitaţiilor, mediile lunare oscilând între 20 şi 43 mm, în schimb, valorile maxime lunare şi maxime zilnice pe luni variază sezonier, cu valori mai mici iarna şi mai mari vara.

Precipitaţiile solide, sub forma de zăpadă, au o frecventa medie de cca. 12 zile pe an. Cele mai reduse cantităţi lunare se constată în perioada februarie – aprilie, la sfârşitul verii şi începutul toamnei, iar cantităţile cele mai mari în lunile mai, iunie, iulie (cu predominare în iunie) şi în noiembrie – decembrie (cu predominare în decembrie). Zăpada şi lapoviţa se produc în semestrul rece, octombrie – martie.

Solul cel mai reprezentativ este cernoziomul cu o textura luto–nisipoasă.

Comments are closed.

Close Search Window
Sari la conținut